Virusii și spaima. Sau invers.

Deși nu mi-aș fi dorit să fie prima mea postare pe blog, nu pot să nu țin pasul cu vremurile.

COVID 19, virusul ce a bulversat planeta și viețile tuturor. Un fel de bombă cu care natura lovește în viețuitorii vorbitori ai Pământului. Încercăm disperați să stăpânim răspândirea viermelui, dovedind vulnerabilitate în fața mamei natură. Și asta ne îngrijorează cel mai mult. Am cucerit spațiul, am umblat în praful Lunii, am teleportat primul electron, am umblat în măruntaiele atomului , am clonat o vietate și iată cum ne vine de hac o bilă cu tentacule. Nu negociază ci se strecoară viclean din mână-n mână, din gură-n gură , din praf în praf. Nu este cel mai periculos virus biologic cunoscut dar consecințele sociale și economice prezente și viitoare pot fi cutremurătoare.

Acest virus poate fi cea mai eficientă măsură antiglobalizare. Toți se izolează, se conservă, se solidarizează și se sustin în interiorul propriilor granițe.

Există două abordări:

1.izolare pentru stoparea răspândirii virusului;

2.comportament normal pentru imunizare prin eventuala contaminare, un fel de selecție naturală.

Sunt foarte împărțită între cele două variante, dar parcă înclin spre a doua abordare.

De când lumea și pământul au existat boli și viruși dar prin legile nescrise ale naturii oamenii au supraviețuit și au mers mai departe. Organismul uman este capabil să se ia la trântă cu încercările naturale și să se adapteze. Sigur, nu toți vom ieși învingători, dar vorba bunicii atunci când un prunc (copil ) murea:”ce să-i faci, n-a avut zile”. Iar înțelepciunea populară are genialitatea și expertiza ei!

Suntem în Romania și aici s-a luat măsura izolarii. Ok, regulile stabilite trebuie respectate. Dar fără panică ,fără isterie, trebuie să încercăm să ne comportăm cât putem de obișnuit. Să respectăm regulile sporite de igienă , dar să nu ne întrerupem viața. Să nu îngenunchiem economia, colapsul economic poate fi un „virus” mult mai periculos.Toate activitățile economice sunt legate între ele într-un fel sau altul, iar slăbirea exagerată a unei verigi va duce la slăbirea peste limită a întregului lanț. Și lanțul se poate rupe!

Modul în care va ști fiecare popor să gestioneze această criză va fi lozul câștigător sau nu!

Există momente de răscruce , ăsta este unul , și sper să o apucăm pe drumul cel bun. De noi depinde! Și de conducătorii noștri! Din lecțiile de istorie îmi imaginam conducătorii mulțimilor cu steagul în mână și cu vorbe de încurajare, primii în linia frontului. Dar poate niciodată nu a fost așa sau poate niciodată nu va (mai) fi așa.

Spor la treabă dragii mei! Somnul rațiunii naște monștri!

Și într-un ton mai optimist: vine, vine primăvara, se așterne-n toată țara!!

P.S. Am ieșit în plimbarea din (aproape) fiecare duminică. Era pustiu,câte un rătăcit pe ici pe colo. Când treceam unii pe lângă alții ne uitam circumspect să vedem dacă nu cumva ne-a crescut vreo ureche sau nas în plus.

Să ne păstram calmul și echilibrul, zic!

Întotdeauna a fost cumva!!