Păcălici

Am sperat că în dimineața de 1 aprilie mă voi trezi și voi constata că totul a fost o păcăleală. Că suntem tot în vârtejul vieții, cu alergătură, claxoane, reuniuni, muncă, taxe, spectacole, expoziții, serbări, nunți, odihnă pe apucate, plimbări prin parc, concerte, o bere la terasă, un film, un gând prețios.

Am sărit din pat fix la 7, mi-am făcut toate acțiunile dimineții (pus mâncare pentru prânz, hrănit pisici, îmbrăcat, machiat, băut un ceai ) și iute la mașină să ajung la timp la birou.

Soarele la locul lui, se străduie să ne încălzească de cu dimineață, copacii dau să-nmugurească, floricele galbene apar prin tufele din curți, păsări pe cer alergă de colo colo cu treabă sau fără; prima zi de aprilie, una din zilele ghemului TIMP.

Pe drum întâlnesc oameni, puțini și pe față cu măști. Hei, e bal mascat?

Mașini ,puține. Hei, e vacanță la copii? Părinții au luat o pauză?

Ajung la birou, poarta închisă, nimeni, doar pisicuțele din curte îmi dau dimineața bună. Hei, unde v-ați ascuns?

Nu este o păcăleala, este aievea iar subiecții nu râd la final!

Dar nu renunț, mâine o iau de la început. Sunt sigură că într-o dimineață voi constata că lumea pe stradă nu mai poartă măști (vizibile) și multe lacăte de porți deschise vor avea cheia pierdută.

Și atunci voi striga tare din toti rărunchii să mă audă tot praful Universului: TE IUBESC VIAȚĂ NEBUNĂ!

SĂ NU MAI PLECI!