Cultura pagubei

Cred că persoanele ce au sau au avut vreodată business propriu pot gestiona mult mai bine această situație de criză economică. Și asta deoarece de-a lungul timpului au avut multe , uneori prea multe, momente în care au pierdut bani. Adică cheltuielile aferente business-ului (chirii, salariile angajaților, alte cheltuieli) sunt mai mari decât veniturile.

De ce? s-ar întreba cei ce nu au făcut niciodată o afacere.

Pentru că nu întotdeauna poți prevedea toate aspectele legate de o situație /job /produs sau serviciu pe care-l scoți pe piață. Motivele pot fi obiective sau subiective. Sau pur și simplu nu se semnează un contract pe care ai mizat pentru că …..ooo…… aici sunt multe, multe motive. Unele care nici măcar nu depind de tine ca întreprinzător. O greșeală de produs/ serviciu/ întocmire de documente, îți poate „sufla” profitul pe luni de zile sau poate chiar să falimentezi. Deci o situație de criză!

Nu același lucru se întămplă la cei care sunt doar angajați. Ei nu (prea) au cultura pierderilor. Și asta în special la angajații bugetari. Dintre ei sunt multe persoane dedicate jobului , doar că stăpănul fiind nevăzut, sunt alții ce profită de această umbră ce uneori se transformă în umbrelă. Angajații nu pot concepe să-și piardă venitul lor salarial ; ei au lucrat și nu se poate să nu-și încaseze banii!

Eiii, la noi,”privații” se poate întâmpla să lucrezi și să pierzi.

De multe ori am avut gânduri în care mi se conturau scenarii de pierderi , de neimaginat pentru persoane ce nu au făcut niciodată o activitate economică pe cont propriu. Și sunt sigură că aceste scenarii sunt cunoscute de mulți dintre întreprinzători.

În acest moment , majoritatea afacerilor sunt în pierdere. Și pierderea este de cele mai multe ori din banii personali ai asociaților, nu din surplusuri din perioade trecute. Pentru că de puține ori se adună bani mulți ca profit, din care ai putea să supraviețuiești fără alte venituri, cu toată echipa firmei. De cele mai multe ori se „trăiește” de pe o lună pe alta. Ca atare, toate cheltuielile ce întrec ajutorul de stat din acesta perioadă critică, trebuie suportate din buzunarele proprii ale asociaților sau din bani împrumutați din bănci. Bani ce vor trebui, odată, returnați. Iar dacă firma va avea dificultăți pe termen lung, se ajunge tot la banii personali ai proprietarilor.

Dragii mei semeni, de toate soiurile, din toate domeniile și mai ales din toate instituțiile, imaginați-vă o clipă greutățile prin care trece proprietarul societăților private mijlocii, mici, foarte mici, foarte foarte mici și nu uitați că, în vremuri bune, atunci când le cereți să știe de toate de la toate instituțiile, să facă documente/liste/anunțuri/declarații pentru toate instituțiile, să plătească milioane de certificări/autorizări /reglementări /taxe la toate instituțiile, să nu-i mai umiliți și să-i tratați ca pe cele mai rezistente persoane în caz de criză!

Pentru că ei au învățat să (și) piardă! De (prea) multe ori!

Și majoritatea vor merge mai departe sub propria umbrelă! Și cu propria valiză!