De vorbă cu pereții

Întotdeauna am considerat că băncile fac parte din dezvoltarea unui business și că e firesc să apelăm la ajutorul lor pentru a ne dezvolta afacerile. Noi venim cu ideile iar ei vin cu capitalul (o parte) și astfel facem un parteneriat win-win. La fel societățile de finanțare, IFN-urile, ce cu mare drag ne finanțează leasinguri, prin care putem lua în rate utilaje, auto, imobile etc. Ce bine reușim să facem un parteneriat win-win și cu ele! Ne ajută cu plata în rate a celor trebuincioase pentru a ne desfășura activitatea economică.

Ne facem socotelile, ne suflecăm mânecile și , braț la braț , pornim la treabă, cu calculele făcute în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită: angajații din business că-și câștigă traiul, angajatorii că le pot asigura acestora venituri și că își ating scopul afacerii, iar finanțatorii că-și fac profitul prin dobânzi și comisioane .

Dar se vede treaba că asta este doar în caz de pace.

În situații de criză /urgență , care este un fel de razboi – cu virusul – trecem la scenariul lose-win.

Actuala situație de criză este una universală, fără localizare în spațiu și care nu are legătură cu modul de gestionare a afacerilor. Ca atare vina întreprinzătorului afectat este redusă la 0. Poate vina lui este că a avut curajul să facă afaceri și nu s-a lăsat plătit de alții! Dacă acest întreprinzător are parteneriate de finanțare de la Bănci sau INF-uri, este sufocat. El va plăti dobânzile și comisioanele aferente perioadei de grație imediat după perioada de pauză, care va fi foarte grea. Va plăti restanțele plus dobânzi si comisioane curente. Ș-apoi țin’te frate să nu cazi jos de atâtea cheltuieli!

Cine le va da întreprinzătorilor afectați, profitul pe acesta perioadă din care să plătească aceste cheltuieli? Nimeni. Ce este sigur este că ei vor avea pierderi în aceste săptămâni/luni. Ei sunt de partea lose!

De partea cealaltă finanțatorii în mărinimia lor, îți acordă amânarea ratelor dar nicidecum anularea dobânzilor și comisioanelor aferente aceastei perioade, ei nerenunțând la profitul lor în vreme de criză. Criză , criză dar nu pentru toți la fel! Ei au siguranța că după această perioadă de pauză vine vremea în care își vor recupera profitul aferent contractelor în derulare. Profitul există sigur , el este doar amânat. Ei sunt winner-ii

Întotdeauna finanțatorii (stăpânii de capital) au fost caricaturizați ca niște bărbați (cum altfel?) grași, cu veste pe sub sacou ce abia le ținea pântecul generos, cu joben , lornion și trabucul în colțul gurii zâmbitoare a satisfacție. Siguri pe ei și de neclintit . Nimic întâmplător după cum se vede!

Mă gândesc că dacă ar exista printe ei oameni ce ar avea altă abordare (mai altruistă) ar fi urgent înlăturați de către „consiliile de administrație” ce au un singur scop: money,money,money! Să nu uităm că Steve Jobs a fost înlăturat din propria companie de către căpcăunul numit „consiliu de administrație”! El zice că a fost șutul în fund pentru pasul înainte! Deci buni si căpcăunii la ceva!

Și stau și iar mă gândesc : la ce le-or fi trebuind atâția bani? Oricum dacă nu au cui să-și arate bunăstarea pentru că muritorii de rând vor fi prea preocupați să nu crape de foame, averea lor nu va avea aceeași valoare.

Poate că gustând acum din izolare, mulți dintre cei cu surplusuri ce le ajung lor și copiilor, copiilor,copiilor lor vor reflecta puțin la cât de simplă este viața. Sunt necesare doar sănătatea, iubirea și mâncarea. Restul sunt invenții ce ne dau de lucru tuturor.

Asta este, dragul meu perete! Știu că tu mă asculți!