Cosmologie și cosmogonie în cosmo-nebunie

De câte ori mă uit spre cer îmi trec prin minte două gânduri:

1. Din perspectiva omului de pe Pământ- ce adânc e cerul, cât de mult îmi place gândul că același cer este privit de oamenii mei de suflet și ce fericită sunt că pot să-l contemplu.

2. Din perspectiva omului din Univers- cât suntem de mărunți în infinitul ce ne înconjoară, cât de puțin durează o viață de om, cât de banale sunt preocupările ce ne ocupă tot timpul.

Într-o seară, uitându-mă în zare și văzând un nor frumos conturat de lumina soarelui la apus, mi-a trecut prin minte: cât de normal ni se pare apusul soarelui, cât de normal ni se pare că soarele răsare în fiecare dimineață! Că vara este cald și iarna ninge! Că Pământul s-a învârtit și se va învârti la nesfârșit! Că Luna ne veghează în fiecare noapte îndemnându-ne la meditație! Atât de normal încât nici nu ne mai gândim la ele în fuga noastră continuă numită viață.

Dar mi-a mai trecut prin minte , așa deodată  : oare Soarele este veșnic? Ce s-ar întâmpla dacă soarele s-ar sparge în milioane de părți și pur și simplu ar dispărea? Ar putea fi unul dintre milioanele de fenomene astronomice din infinitul infiniturilor, ce au loc în fiecare moment.

Ce să fie? N-ar mai fi nimic! După.

Universul este format din totalitatea spațiului , timpului și energiei.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că în Univers există sute de miliarde de galaxii (greu și de scris acest acest număr!). Galaxia este o aglomerație de stele, planete, praf și gaz interstelar.

Una dintre aceste galaxii este Calea Lactee, o galaxie ce are sute de miliarde de stele și sute de miliarde de planete. Dar mai presus de orice este galaxia din care facem parte și noi !

Soarele este una dintre stelele galaxiei Calea Lactee iar împreună cu planetele, sateliții și alte obiecte non stelare formează Sistemul Solar.

Soarele este o stea ce se află la jumătate din viața sa stabilă. Structura lui nu s-a schimbat dramatic de peste 4 miliarde de ani și va rămâne relativ stabilă încă 5 miliarde de ani. Uf, răsuflu ușurată!   

Mai zic cercetătorii că între aceste sute de miliarde de stele, câteva zeci de miliarde sunt asemănătoare Soarelui iar acestea ar avea o planetă asemănătoare planetei noastre Pământ . Adică pe care ar exista viață. Deci în galaxia noastră ar putea exista zeci de miliarde de planete asemănătoare Terrei, pe care pot trăi ființe asemănătoare nouă.

Este greu să ne imaginăm ce însemnă asta! Informațiile legate de cosmos sunt atât de fascinante, infinite și interesante încât nu poți epuiza cunoașterea, fie ea și una superficială.

Ce de ființe, ce de simțiri!! Ce de poezii, de iubiri și de povești! Și ce de viruși și de pandemii!

Și în tot acest iureș de miliarde, probabilitatea ca fiecare om să aibă o copie în Univers este mare. Suntem atât mici în această lume și nici măcar nu suntem unici! Cei mai mulți nici nu vor să-și imagineze asta! Sau nu pot!

Priviți cerul atunci când uitați de cei din jur! Amintiți-vă că de undeva, nu de foarte sus, nu vă mai vedeți! Și că Universul, cu o excepție nesemnificativă, este alcătuit din alții!