Strada Fericirii

În vremea studenției, într-o după-masă frumoasă, un OM m-a chemat la plimbare să-mi facă o surpriză. Era atât de entuziasmat încât am crezut că mă duce într-un basm. Am mers pe jos în pas de plimbare, așteptând finalul. Discutam, râdeam cu poftă, zburam cu mintea în alte dimensiuni.

La un moment dat, pe str.Horea s-a oprit în dreptul unui gang, m-a tras de mână și m-a dus pe o stradă ce se deschidea surprinzător acelei intrări. Am mers câțiva pași și m-a oprit în dreptul tăbliței ce indica numele străzii: strada Fericirii. M-a luat în brațe cu mâini tremurânde de emoție și n-a spus nimic. Era surpriza pregătită și dăruită mie din suflet și cu subînțeles.

De atunci sunt foarte atentă la numele străzilor și întotdeauna caut sensul denumirii lor.

În Cluj-Napoca există peste 1100 de străzi (1121) cu nume de personalități din diverse domenii ale vieții, cu nume de flori, de animale, de stări sufletești sau cu nume ce nu au, acum, nici un înțeles .

Persoanele ce dau nume străzilor sunt personaje semnificative a perioadei vieții lor și a vieții de după. Unii foarte cunoscuți, alții de care nu am auzit și atunci mă cuprinde curiozitatea de a afla cine au fost , descoperind astfel personalități surprinzătoare.

Sunt și străzi cu denumiri ce indică o stare sufletească legată de o întâmplare din zonă (str.Veseliei, str.Speranței, str.Fericirii) și atunci gândul îmi zboară la povestea din spatele acelui nume.

Iată povestea mea pentru strada Speranței:

Pe o stradă, pe băncuța din fața casei în care locuia, o fetiță frunzarea de dimineața până seara două cărți ce le-a primit în dar de la un trecător ajutat de tatăl ei să-și repare diligența. Pentru că a văzut ochii mari și curioși ai fetiței îndreptați spre mormanul de cărți ce-l ducea cu el, trecătorul i-a dăruit două volume de basme. De când le-a primit nu s-a mai despărțit de ele, le lua peste tot și când avea răgaz se cufunda printre rândurile de gândaci negri așternuți pe hârtie. Atât de mult îi plăcea lectura încât uita să se joace cu copiii de vârsta ei. De citit a învățat-o bunicul care, în vremea copilăriei și prieteniei lui cu copilul învățătorului, a deprins lectura. Timpul a trecut și fetița, transformată acum în domnișoară, se așeza zilnic pe prispa din fața casei, cu cele două cărți pe care deja le cunoștea pe de rost, așteptând ceva. A rămas singură, suratele de vârsta ei s-au măritat și nu-și vedeau capul de muncile din gospodărie. În sufletul ei nutrea speranța că într-o zi va întâlni și ea un băiat ce-i va împărtăși dragul de cărți. Timpul a trecut așa cum doar el știe să treacă iar filele cărților s-au îngălbenit. Pe băncuța din fața casei au rămas doar speranța și cele două cărți. Au fost găsite de un băiat dornic să citească basmele dintre coperți. Printre file a găsit o floare uscată cu petalele decolorate de lacrimi. A sosit prea târziu! De aceea oamenii au botezat strada cu numele de strada Speranței.

Sunt străzile cu nume de animale: str.Vulpii, str.Șoimului etc. Sunt , probabil, străzi bântuite cândva, de o vulpe ce s-a împietenit cu găinile sau un șoim ce nu putea zbura, marcând amintirea locuitorilor.

Mai sunt străzi ce par a nu însemna nimic: Str.Budunuș, str.Meziad probabil niște cuvinte din limbajul vechi al dacilor amestecați cu romanii și cu alte popoare ce nu-și găseau locul prin lume.

Strada nouă pe care m-am mutat a fost botezată Pompiliu Teodor. Citind, am aflat că Pompiliu Teodor a fost istoric român, o personalitate academică și culturală proeminentă. Am mai descoperit că a fost coleg de facultate al soacrei mele de care aceasta chiar își amintește și că a fost nașul de cununie a unei doamne profesoare de matematică (din nou matematica în viața mea!) cu care m-am intersectat într-o perioadă nu prea îndepărtată. Activitatea economică o desfășor pe str.Timișului, iar numele meu de domnișoară este Timiș. Nimic întâmplător!

Numele străzii pe care locuiți ar putea fi semnificativ pentru voi. Poate nu este întâmplătoare șederea voastră pe acea stradă! Este un exercițiu interesant de imaginație și cultură!

Și după îndelungi stări, trăiri, întâmplări și viață, pot să afirm că strada locului meu pe Pământ a rămas strada Fericirii!