Avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor!

De câte ori călătoresc cu avionul mă gândesc că este posibil ca aceea să fie ultima mea călătorie. Știu, e o nebunie, accidentele rutiere omoară mult mai mulți oameni, călătoria cu avionul fiind din acest punct de vedere printre cele mai sigure, dar ce să-i faci , asta-mi trece prin minte! Din acest motiv mă uit foarte atent la posibilii ultimi oameni cu care-mi voi petrece acele clipe.

Am călătorit de curând cu avionul și de data asta, am avut aproape printre alții, două cupluri de francezi ce nu conteneneau a vorbi.

”Mais oui…, mais non…., je ne sais pas…”

Am făcut franceză la școală , dar a rămas pentru mine doar o limbă străină. Dezinvolți și doritori în a-și sublinia identitatea de aparținători ai poporului lui Napoleon, vorbeau tare și râdeau la fel. După ținută , erau niște oameni obișnuiți, de condiție medie, dar urcați mai sus , pe o treaptă invizibilă . În mintea lor. Doar.

Mai încolo , două doamne își arătau poze cu aranjamente de mese , cu farfurii și șervețele asortate, cu lumânări de sărbătoare. Probabil una din ele pregătea un eveniment în cerc restrâns. Dorea să fie la înălțime. Ca în avion!

Nițel mai în față, un domnișor cu codiță și început de chelie, precis nu s-a văzut de la spate că n-ar mai fi păstrat frizura, foarte trendi, se juca pe telefon împușcând de zor inamici virtuali. Nu-și lua ochii de la ecran iar înainte de îmbarcare vorbea, la același telefon, încontinuu. Steve Jobs, unde ești? Ne-ai dat telefonul ăsta tare deștept dar ai uitat de antidotul virusului ce dă dependență. Unii ar trebui să se vaccineze.

În fața lui Codiță, Fat Man , un bazat cu ceafă lată, căruia a trebuit să i se aducă prelungire la centura de siguranță. Probabil avea și probleme de sănătate dar sigur traiul bun de parlamentar i-a lățit gabaritul. Citea de zor niște pagini ce conțineau, probabil , rânduri importante pentru popor. O mașină cu girofar l-a adus la avion, să nu facă prea mulți pași. Din păcate pentru el, nu l-a mai așteptat nimeni la sosire. A trebuit să urce în autobus alături de persoanele ce, probabil, l-au votat. Din păcate pentru ei! Nu de alta dar nu i-am remarcat activitatea politică. Ghinion. Pentru cine? Pentru noi!

În fața mea, o domnișorucă ce avea loc la geam s-a mutat iute pe locul de lângă culoar , se temea să privească în gol deși, fiind noapte, golul era negru. Poate de frica întrepătrunderii dintre golul de afară și golul propriu.

Stewardess-ele drăguțe, ca de obicei, să tot mori lângă ele! Amabile , aranjate, ne-au oferit apă, să nu înghițim în sec.

Călătoria s-a terminat , ca de obicei, cu bine. M-am despărțit de toți oamenii cu care la un moment dat îmi făceam scenariul ultimului dans.

Aeroportul din Cluj-Napoca este al doilea ca mărime din țară după cel din București. S-a fondat la 1 aprilie 1932, și s-a dovedit în timp a nu fi o păcăleală! Din 1933 este un aeroport internațional.

Vă doresc călătorii plăcute cu scenarii bogate! Să nu vă plictisiți!