Afaceri vechi și noi

Printr-o conjunctură, am avut prilejul să întâlnesc oameni de afaceri la început de drum, oameni ce nu știau că pot fi oameni de afaceri și oameni ce nu vor fi oameni de afaceri niciodată. Un adevărat evantai de personaje ce se întâlneau cu noțiunea de afaceri.

O rochie frumoasă dintr-o perdea, stătea pe o tânără visătoare ce purta pe cap o pălărie de paie. Scotocea după mileurile și perdelele bunicii pentru a readuce la viață povești frumoase regăsite pe straie cusute de ea. Își făcea pasiunea de vreo doi-trei ani și dorea să-și continue preocuparea artistică pe următoarea treaptă, cu o cusătoreasă și ceva mașini de cusut mai performante. Mi-a plăcut!

În contrast, o altă doamnă îmbrăcată regulamentar, cămașă bleu, fusta creion bleumarin, tocuri asortate și buze subțiri, explica convingător cât de important este ca toți copiii să cunoască la nivel înalt, calculatorul. Să urmeze cursuri, să știe că fără asta viața în viitor nu se va desfășura normal. Avea dreptate, cunoașterea aceasta este deja ca și jucatul șotronului din copilăria noastră. N-o mai poți opri. Dar ei învață asta oricum, chiar mai mult decât în scop constructiv!

Un domn cu barbă și privirea relaxată, practicant de yoga, vorbea liniștit, domol și detașat. Practica acest gen de meditație și dorea s-o împărtășească în gupuri cât mai mari. Cred că detașarea de agitația cotidiană și de avalanșa de informații ce se rostogolesc spre noi pe toate canalele este din ce în ce mai necesară iar yoga este un mod de deconectare. Din punctul meu de vedere informatizarea și meditația trebuie să meargă mână în mână. Altfel ni se vor lipi buzele și ne vor pica urechile!

Din cealaltă „gașcă” un tânăr cu pantalonii la dungă, cămașă cu brand, pantofi maro și curea asortată, ne povestește despre roboții ce vor înlocui ajutoarele de bucătari. Minunat, doar că pe nesimțite consumatorii din sală nu vor mai fi oameni ci computere cărora nu le vor trebui cartofi prăjiți și gogoși cu gem ci prize de curent stropite cu șiruri de 0 și 1. Perspectivă deloc mulțumitoare pentru noi oamenii!

Se schimbă registrul printr-o persoană ce dorește să dezvolte reparația bicicletelor, vehicul din ce în ce mai la modă. Din perspectiva de angajat este nemulțumit de abordarea angajatorului în anumite privințe și încrezător că va răsturna munții alături de colegii ce-l vor urma. Ok, dar va avea o altă poziție față de colegii actuali, poziția de angajator și s-ar putea să se schimbe schimbarea. Să intre în contact cu lucruri până atunci nevăzute de el: impozite, taxe, autorizări, alte situații birocratice și alte lucruri ce l-ar putea schimba. Este pregătit? El zice ca da. Eu zic da doar cu juma’ de gură.

Toc, toc, toc apare pe tocuri o doritoare de broderie la sat. Foarte frumos gând doar că unghiile mâinilor aveau vreo 15 mm peste buricul degetelor și s-ar cam încurca în ițe. Este o fire nestăpânită și vrea orice numai să nu fie angajată. De ce? Păi nu poate să dea socoteală nimănui. Hei,hei, ca angajator dai mai multe socoteli decât ca angajat. Zic. Dar n-am cui!

Iată și un bucătar cu ucenicie de câțiva ani în alte zări. Hotărât că va face lucruri bune, ne povestește câte a învățat în alte părți. Acum i se pare normal să construiască businessul ca pion principal. Acolo, în vest unde a lucrat, stăpânul stătea de dimineața până seara pe platforma de producție deși era multimiliardar și ,zice omul nostru, ar fi putut să navigheze non stop cu iahturi pe mări albastre. Eu zic că i s-ar fi terminat combustibilul în mijlocul oceanului. Economia de piață te taxează!

Etc,etc,etc……

Consider că încă avem de învățat în abordarea afacerilor. Mulți fac afaceri ca să șeadă mai mult decât ar face-o ca angajați. Într-o proporție foarte mare, din păcate nu de 100% , aceasta abordare duce la eșec. Pentru a face afaceri este necesar a cunoaște domeniul abordat pentru a putea ști ce puncte tari sau slabe are, pentru a ști ce și cât să ceri celor pe care-i angajezi și pentru a putea participa cu drag la business, lucru ce-ți va aduce multe satisfacții. Nu toți pot fi antreprenori iar asta nu trebuie privit ca pe un eșec personal.

Totuși sunt mulți oameni harnici ce doresc să bage degetul în mare! Foarte bine, cred!!

Un lucru este sigur! Dacă toți am face stagiatura/ucenicia într-o țară cu tradiție în capitalism, viziunea și comportamentul ar fi total diferite iar drăguța noastră de țară s-ar putea numi Romândria!