Haștag Eu Votez

Iar votăm sau iar ar trebui să votăm!

Dar cu cine? O întrebare ce ne bântuie.

La americani există două tabere clare: democrații și republicanii. Poți avea două opțiuni. Ca și alb/negru sau yin/yang. Există tradiție în orientările fiecărei tabere și poti să te apropi de o tabără sau alta prin modul tău de abordare a multiplelor fațete ale vieții.

La britanici, de asemenea, există conservatorii și laburiștii, două direcții clare, mari și late. Ești la dreapta- ești conservator sau ești la stânga- ești laburist.

Englezoii ăștia înșurubați și peste ocean, nu umblă cu cioara vopsită, sunt foarte clari și bine definiți. Poate de aceea au reușit să fie cei mai mari colonizatori din lume!

La noi toate direcțiile se învârt și se amestecă și duc spre aceleași acțiuni: vor face autostrăzi, vor mări salariile bugetarilor, vor mări pensiile, vor mări alocațiile, vor sprijini mediul privat (hahaha, am râs !), vor,vor și iar vor! Nu văd nici o diferență între cei ce se numesc de dreapta și cei ce se numesc de stânga. După o guvernare de stânga a venit dreapta și a continuat ce au început predecesorii și viceversa. Vorba aceea : pleacă ai noștri vin ai noștri!

Bun, bun, dar vorba lui Caragiale: eu cu cine votez?

Eu m-am hotărât să nu mă mai conduc după apartenența la partid a candidatului. Mă uit la profilul candidatului nu la partidul ce-l susține sau din care face parte. Este inutil, au doctrine diferite doar pe hârtie nu și în practică.

Așa că urmăresc ce persoane compun lista partidelor ce se prezintă a fi votate. Urmăresc candidatul. Îi urmăresc evoluția politică, dacă a fost consecvent în doctrina de stânga sau de dreapta (cea de pe hârtie) sau a fost un traseit și a umblat în zig-zag; îi urmăresc comportamentul din viața civilă față de ascendenți și descendenți, ce rezultate a obținut în microcomunitatea lui numită familie, dacă a fost capabil să aibă un echilibru în viața privată, dacă și cum a gustat din privațiunile vieții de părinte, cea mai grea “meserie”, cum a știut să gestioneze simbioza părinte-copil atât în calitate de părinte cât și în calitate de copil, dacă are prieteni de-o viață ce-i stau alături și ce prieteni îl înconjoară acum (în cazul în care se pot vedea), dacă are sau a avut o profesie sau preocupare din care și-a câștigat traiul și cum a făcut-o, ce fel de coleg de serviciu a fost sau cum și-a condus afacerile proprii, etc. Să aflu măcar o parte din toate astea. Nu poți fi un bun reprezentant sau conducător în macrocomunitate dacă nu ai dovedit că poți gestiona microcominutatea cercului tău de familie, prieteni și servici.

Din acest motiv este foarte important, din punctul meu de vedere, ca cei ce doresc să se pună în fruntea maselor să-și prezinte viața privată și profesională ca pe o carte deschisă. Dacă nu ai reușit să construiești o viață curată în toate aspectele ei nu înseamnă că ești un ratat ci doar că nu poți să fii reprezentantul unei mulțimi mai mari (țara) sau mai mici, din comunitatea în care trăiești. Nu este ușor să le ai pe toate la rând așa cum nu este ușor să fii reprezentantul unei mulțimi considerabile de vieți. Ambele situații comportă sacrificii. Iar dacă vrei să reprezinți mulțimi trebuie să te sacrifici!

Cum s-ar spune: fă ce face popa și nu ce zice popa!

Cu popă sau fără popă, eu merg la vot!

Întotdeauna!