1 Noiembrie din toți anii mei

Într-unul din anii planetei, pe 1 Noiembrie am deschis ochii mari spre lume.

În primul an priveam această lume cu curiozitate și necunoaștere. Cu gura până la urechi și privirea senină.

La 10 ani luam ceva mai în serios viața, cu cravata de pionier la gât, funde în păr și cordeluța regulamentară. Și cu sete de carte!

La 20 de ani eram studentă, viața era minunată, cea mai minunată! Iubeam și eram fericită! Un vis!

La 30 de ani aveam două fete, începeam să gust toate grijile vieții. Iubeam cu inima mare!

La 40 de ani maturitatea îmi dădea o încredere deplină. Iubeam cu aceeași inimă mare!

La 50 de ani, într-o maturitate mai înțeleaptă, bifam un fel de mijloc. Nu știu a ce! Iubeam cu inima mai mare!

La 55 de ani am : curiozitatea de la câteva luni, preocuparea din pionierat, fericirea studenției, resposabilitatea mamei , încrederea maturității și înțelepciunea experienței.

Iubesc oameni, iubesc clipe, iubesc viața!

Trăiesc!