Sorela

Când ești de gen feminin și ai o soră, prima întrebare pe care și-o pun toți când apari împreună cu ea, este: care este mai frumoasă? Apoi urmează o serie de altele: care este mai deșteaptă, care este mai simpatică, etc.

Eu am o soră și în tinerețe am fost confruntate cu aceeași întrebare primară.

Răspunsul era în funcție de ochii privitorului : cea mare are ochii migdalați, gura frumoasă, etc.; cea mică are un corp armonios, ochi expresivi ce-i licăresc a cunoaștere, etc.

Sentimentul predominant de care-mi amintesc nu este unul de invidie ci unul de soreală frumoasă și echilibrată: ne iubeam, ne certam, ne jucam, ne căutam prezența, ne separam firesc și neintenționat. Deși eram aproape tot timpul împreună și eram asemănătoare temperamental, totuși ne cufundam de multe ori în preocupări diferite și asta ne producea fiecăreia satisfacții interioare proprii. Ne simțeam speciale chiar dacă exista întotdeauna tendința comparației. Ea era mai sociabilă, mai deschisă conversațiilor și legăturilor de prietenie, mai doritoare de veselie colectivă. Eu mai meditativă, mai selectivă, mă situam întotdeauna într-o poziție de observator, păstrând o exuberanță cu o altfel de sclipire. Aveam lumi de simțăminte și trăiri ușor diferite.

Niciodată nu am fost într-o competiție distructivă, poate doar ne evaluam pe furiș pentru a ne corecta pe ici pe colo.

Am simțit întotdeauna în prezența ei o siguranță, poate siguranța completării, formam un întreg imbatabil. Fiecare avea ceva plăcut de arătat și asta ne făcea să ne salte pieptul de drag în a ne arăta lumii sora.

Azi, după ani mulți de soreală, sentimentul meu se păstrează. Aproape toate evenimentele lumești le petrecem împreună și este mai mult decât bine.

Iubesc la ea : veselia, înțelepciunea, zbuciumul zgomotos, buna dispoziție necondiționată, mărimea sufletească și momentele de superficialitate atât de necesare uneori!

Nu iubesc la ea : absența.

Natura a fost generoasă cu noi. Iar afirmațiile că una este mai frumoasă și/sau una este mai deșteaptă a rămas doar la cheremul adverbului predicativ POATE.

Competiția de orice fel dintre frați și surori poate fi constructivă dar și distructivă. Există evenimente de familie în care inevitabil ne întâlnim iar dacă un comportament total aiuristic ne face să rupem legătura cu sora/fratele, aceste întâlniri vor fi stânjenitoare, ne vor îmbătrâni împotriva naturii și ne vor otrăvi mintea. Din acest motiv este foarte important să acordăm o atenție sporită comportamentului cu cei apropiați din familie. Dacă pe cei ce-i întâlnești din afara familiei poți să-i primești în viața ta ca prieteni sau poți să-i ții la distanță, pe cei din familie trebuie să-i accepți așa cum sunt. În cazul apariției situațiilor delicate, întotdeauna se poate găsi o soluție de rezolvare acceptată de toți subiecții!

Eu sigur am sora potrivită!