Maramureș sau Máramárok?

Fiind maramureșeancă prin naștere și prin rădăcini mi-a venit rândul la moștenirea unei parcele de teren din acest tărâm de basm. Când eram copil și-mi petreceam vacanțele de vară la bunici, mergeam în acest loc la făcut fân. Se numea “În vălcele” și așa se numește și acum. Era un loc aproape de casele satului, îmi amintesc că mergeam puțin, iar pe unul din hotarele lui curgea o vălcică, o apă de munte cu un debit mic. La prânz, după ce mâncam pe pătura întinsă de bunica la umbra unui arin, ne odihneam preț de 30 minute. Atunci, în liniștea cosmică, se auzea încet clipocitul apei la întâlnirea cu pietrele ce-i stăteau în cale. Un zgomot de fond care pe unii îi adormea iar pe alții îi făcea să viseze cu ochii deschiși. Acum vălcica a secat, izvoarele ei fiind captate cu sârg de localnici pentru alimentarea mașinilor automate de spălat. S-a dus visarea din iarbă! S-a dus spălatul ecologic cu pranicul pe pietrele râului!

Și iată momentul în care “În vălcele” (fără vălcică!) va fi înscris pe numele meu. Cu bunăvoință și ajutor de la rudele din zonă, dosarul de înscriere a prins contur. L-am răsfoit pentru a-l semna și surpriză : în extrasul CF toți vecinii proprietari erau unguri ! Birtok Laszlo, Demjan Peter, Ilona, Zsuzsana, Gyorgy, Anasztazia… mă cuprinde un râs isteric… adică unchieșu’ Văsălie Birtoc , văru’ Pătruc și pretinu’ Ghio’, mătușă Ileană sau Jujă sau Năstafă sunt cu SZ și cu Y? Oameni care nu știu că pe lume există și altă limbă decât dulcea limbă neaoșă moroșenească, sunt în registrele unor recensăminte, de naționalitate maghiară? Mă întreb dacă ei au cunoștință despre acest lucru sau știu ce poate însemna asta!

Le-aș putea sugera că pot cere cetățenie maghiară, să-și facă pașaport pentru a călătorii fără viză în State sau în alte zări prețioase! Dar cred că nu i-ar interesa nici pașaportul nici Statele!

Sau le-aș putea sugera să ceară să li se preschimbe numele pe cheltuiala statului vecin. Dar cred că de data asta nu i-ar mai interesa pe foștii cuceritori.

Fără să vreau îmi fuge gândul la timpul trecut și încerc să-mi imaginez cum s-a întâmplat asta. Văd soldați unguri chipeși, cu mustață întoarsă la capete, bocanci de piele și tunici cu mulți nasturi metalici, șezând la mese acoperite cu pânze din cânepă și scriind în registre mari, liniate, numele țăranilor din sat așezați răbdători la coadă. Li s-a promis că dacă vin să se înscrie sub noul nume nu vor fi deranjați în proprietatea asupra pământului străbun. Îmbrăcați curat și simplu, cu opinci și ciorapi croșetați, stau cu încredere sinceră pentru noua identitate. Litere ciudate și-au făcut loc în numele lor. Dar ei sunt aceeași oameni deschiși și gospodari.

Timpul a trecut, registrele s-au închis, mustățile răsucite au căzut, nasturii metalici au ruginit dar țăranii satului au rămas pe aceleași terenuri străbune, cu numele schimbat și opinca ce calcă apăsat pe tocul cizmelor rătăcit în colbul drumului lor. Doar SZ-urile și Y-urile din numele lor mai amintește de întâlnirea meteorică cu acei oameni ce au crezut că Văsălie poate fi Laszlo ori Ileană se poate transforma în Ilona.

Maramureșul nu poate avea decât un singur nume!

Au aflat și alții în timp util!