Cu mască/fără mască

Perioada zbuciumatului virus ne-a învelit fețele și ne-a ciuntit din expresivitate. Nu o dată am trecut pe lângă oameni cunoscuți pe care nu-i dibuiam sub fașa ce le fura din chip. Mă uitam lung și dacă ceilalți ochi mă priveau la fel de lung izbucneam zgomotos pentru a saluta și a-mi exprima bucuria revederii.

Am avut surpriza ca, în cazul persoanelor necunoscute pe care le-am văzut doar cu mască, să descopăr la dezvelirea întregului chip o altă față decât mi-am imaginat. Ochilor prin care comunicau atunci când masca era prezentă, s-a alăturat parcă o gură ce nu se potrivea: buze prea groase sau prea subțiri, dinți prea mari sau prea mici, o bărbie prea ascuțită sau prea domoală, etc. Printr-un joc al imaginației îmi formam în minte o poză a feței personajului iar realitatea era alta. Dar „imaginația este mai importantă decât cunoașterea” zicea Albert Einstein printre vorbele lui de duh.

Viața a demonstrat că din doi oameni cu trăsături obișnuite poate rezulta un copil foarte frumos la chip sau, dimpotrivă, din doi oameni arătoși rezultatul poate fi un copil cu trăsături șterse sau banale. Un nas de la unul în combinație cu ochii celuilalt, pomeții de la primul la care se adaugă gura celui de-al doilea, cu mici nuanțe pe ici pe colo, dă un rezultat frumos sau din contră!

Nemulțumite de înzestrarea dată de natură la ruleta norocului, multe domnițe aleg ajustări ale trăsăturilor dar de (prea) multe obțin o disproporție cu efect contrar celui urmărit. Alegând aceleași intervenții cu aceleași dimensiuni finale fără să țină seama de trăsăturile specifice lor, ajung să semene între ele. Deloc plăcut vederii!

Dacă în acest moment al cunoașterii științei putem monitoriza intrauterin dezvoltarea fătului, chiar și o parte din trăsături, încă nu avem acces la alegerea detaliilor de formă ale viitorului copil. Rămâne surpriză cu cine va semăna, cât de armonioase vor fi trăsăturile, ce statură va avea. Și mai presus de toate, ce spirit, ce caracter, ce fel de a fi va avea, adică esența individului. Toate aceste necunoscute dau starea de speranță și de bine, foarte importantă în perpetuarea speciei. Dacă ar ști de la început cum va fi copilul adult, poate unii ar alege să nu se înmulțească!

Una dintre marile greșeli ale științei ar fi posibilitatea alegerii trăsăturilor și sexului copilului. Chiar dacă acest lucru s-ar putea întâmpla într-o zi, sper ca divinitatea să planteze în fiecare trup, sufletul tras la loteria vieții.

Ca și acum!