Crăciunul părinților

În vremurile de dinaintea lui ’89 exista la noi la români Revelionul ospătarilor. Poate mai există prin unele părți de țară.

La trecerea dintre ani, ospătarii, de la ucenicul naiv până la cel mai versat, roboteau și asistau cu răbdare ca toți poporenii de la mesele restaurantelor să se distreze. Unii cu vocație de chelneri alții cu aerul de plictisiți , toți cot la cot. După o săptămână le venea rândul la sărbătorire, dar petrecerea lor avea miros de Kent și aromă de coniace fine. Atmosferă de fast și bogăție! Permisă, pentru că doar ei auzeau în timpul anului pe la mesele localurilor, vorbele dulci șoptite de tovarăși amantelor și tot ei erau cei ce înghesuiau câte o fleică de carne sau câte un cartuș de țigări cu filtru fin în plasele căscate ale importanților vremii. Primeau în schimb la momentul oportun, ochi opaci și urechi surde.

Revenind în zilele noastre, mamele cu vocație mai mare sau mai mică de gospodine și tații corespunzatori, primesc în vizită de sărbători copiii însoțiți, după caz, de soți/soții/copii/prieteni,etc. Ca o cutumă de Crăciun, apoape toți cei ce au părinții pe la casele lor, își fac bagajele și îi colindă. Își așează în valiză hainele roșii, parfumul și pantofii de gală sau doar se gătesc corespunzător dacă părinții sunt prin apropiere și sosesc cu drag, bătându-le în ușă cu “O ce veste minunată” sau “ Domn, Domn să-nălțăm”. Ce bine-i acasă! Și ce bine-i să fii musafir!

Părinții, dar mai ales mama, își face planuri cu 2 săptămâni înainte : ce să gătească, câte feluri, ce prăjituri să pună pe masă, etc. Urmează listele de cumpărături și sacoșele umplute de tați. Bucătăreala începe cu cel puțin 3 zile înainte. După osteneala cu pregătirea bucatelor și după primenirea paturilor cu așternuturi curate, urmează întinsul meselor: de prânz, de seară, de dimineață , de prânz, de seară, de dimineață ca într-un carusel. Toată casa miroase a sărbătoare, se cântă colinde, se mănâncă până la linsul degetelor și se socializează.

Doar gazdele, mama și tata, în plus față de ceilalți, robotesc strângând farfurii și înghesuidu-le, în cel mai bun caz, în mașina de spălat vase. Dar ei sunt fericiți: casa e plină, bucatele sunt savurate, copiii nu uită să-i gratuleze cu mulțumiri.

Ca prin minune, prin bagheta magică a timpului, sărbătorile se spulberă și părinții pică lați de oboseală. Fericiți .

Trebuie neapărat inventat Crăcinul părinților! În pantofi și parfumați și ei!

Dar unde să-l sărbătorească? Deocamdată rămâne un mister!

Sau s-ar putea ca sărbătoarea Crăciunului să fie găzduită prin rotație de către fiecare membru adult al familiei?

Asta nu era pe vremea mea, dar poate fi pe vremea ta!