Ochii care nu se văd se uită

Anul acesta se încheie mandatul ambasadorului Israelului în România,domnul David Saranga. Un personaj carismatic, înțelept, descurcăreț și îndrăgit. Cel puțin trei dintre cele patru însușiri îi caracterizează pe mulți dintre semenii acestui ambasador, motiv pentru care sunt atât de puternici în lume.

Ascultând un interviu luat domnului Saranga, aflu că ambasadorii Israelului, după ce stau un mandat în altă țară, se întorc și-și petrec cel puțin doi ani în țara lor. Motivul? Pentru a se reconecta la viața poporului lor. Trăind departe de țara ce i-a trimis pe alte meleaguri încep să simtă din ce în ce mai aproape de locul în care trăiesc și după o perioadă prea lungă petrecută acolo (mai mult de un mandat de 4 ani) nu mai au simțămintele reale ale poporului pe care-l reprezintă. Pierd conexiunea reală cu locul de baștină, nu mai pot fi cu adevărat reprezentanții națiunii lor.

Extraordinară regulă!

Cu alte cuvinte cum spune un proverb ”ochii care nu se văd se uită”.

Nimic mai adevărat!

Dacă trăiești mult timp într-o comunitate alta decât cea în care te-ai născut, pe lângă faptul că începi să preiei din obiceiurile locului și să empatizezi cu oamenii ce te înconjoară, se estompează simțămintele față de oamenii și locurile natale.

Chiar și pentru o perioadă scurtă de timp când plecăm în vacanțe zile/săptămâni, la întoarcere “ochiul” de observație asupra “casei” suferă deformări. Ce regăsim este mai puțin bun sau mult mai bun decât am perceput înainte de plecare.

Cu atât mai mult pentru cei ce au ales să muncească în alte țări. Respectă regulile “jocului” de acolo , atât în privat cât și în profesional și devin ceva ce este mai mult de acolo decât de aici. Nu mai cunosc și nu mai simt regulile “jocului” de aici. Le percep deformat prin prisma știrilor media care nu sunt deloc imparțiale sau din vorbele rudelor care au doza lor de subiectivitate.

Cred că cel mai corect ar fi ca atunci când trăiești într-o țară o perioadă lungă de timp, de exemplu mai mult de 4 ani ca ambasadorii Israelului, să ai anumite drepturile/obligații doar în țara în care trăiești nu și în țara de origine chiar dacă ai cetățenia acesteia din urmă. Iar locul de baștină să fie noul “dincolo” sau “afară” cum le place unora să spună.

Fiecare este liber să trăiască acolo unde-i place și unde este primit, dar atunci s-o facă cu tot alaiul de consecințe. Fără comentarii la adresa altor locuri. Când mergi în vizită ca musafir nu ridici covorul gazdei să vezi dacă este praf sub el. Dacă totuși ți-a intrat praful în nări poți alege să nu repeți vizita.

Până la urmă fiecare neajuns ce ne înconjoară pe planetă are undeva și amprenta noastră. Mică.