Untoldeala

Un eveniment controversat ce naște dispute între persoane: Untold.

Ba e bine pentru că aduce bani în multe activități, ba nu e bine pentru că a închis unul dintre drumurile publice din Cluj (Splaiul Independenței) ;

ba e bine pentru că au auzit mulți oameni ai planetei de Cluj-Napoca/România, ba nu e bine pentru că a închis parcul și nu au avut acces la plimbare plătitorii de impozite;

ba e bine, ba nu e bine, etc.

Anii trecuți am savurat evenimentul din exterior. Anul acesta mi-am luat bilet pentru sâmbătă, timpul nu-mi permite mai mult, și iată-mă în vârtej.

Lume multă, pestriță, îmbrăcată interesant, dezbrăcată la fel, un amalgam de limbi vorbite și multă, foarte multă tinerețe. De toate felurile și greutățile.

Toată lumea merge sau vine de undeva, nu în pas de plimbare, parcă au un țel precis și viteza corespunzătoare. În sus-ul și jos-ul aleii principale, repede să nu piardă ceva. Am făcut legătura cu lumea virtuală în care trăiesc tinerii. Permanent conectați la celular, glisează cu degetul și se mută de la o informație la alta, fără să termine de citit/văzut. Să nu piardă ceva ce ar putea fi mai interesant.

Rog o persoană să facă o poză grupului din care fac parte.

„Nu pot, mă grăbesc!”

Unde? Mă întreb.

În festival parcă nimic nu pare a începe sau a se termina! Cât despre loc, natura e generoasă, este pământ destul de călcat ! Prietenul ce-l însoțește se oprește și se oferă să ne facă el poza. Grăbitul așteaptă. Deh, cu siguranță nu au crescut în aceeași familie.

Oameni pe catalige colorează atmosfera. Au picioroange, costumații atrăgătoare și împart bezele în jur. Oare cum se vede lumea de la ei de sus ? Putem să-i întrebăm pe unii ce nu au picioroange și trăiesc printre noi, sunt mai la îndemână !

Muzica răsună din toate părțile, sunetele interferează și se amestecă într-un zgomot ce te face să alegi repede un loc în care să asculți doar un ritm. Mă apropiu de zona cu muzică mai veche. Pentru că sunt doar hituri, muzica este excelentă, multă lume dansează și se simte bine. O discotecă în toată regula!

Alte locuri oferă alte ritmuri și au cel puțin tot atâția admiratori ce nu contenesc să sară, să strige, să cânte, să simtă că sunt în locul în care nu trebuie să aibă inhibiții.

Cireașa de pe tort este stadionul unde pe scenă se perindă personaje ce arată ce pot în materie de muzică.

Mă grăbesc, în tonul celor din jur, să prind un loc în tribune, la David Guetta.

Merg sus, la al doilea rând de tribune. Imaginea este magnifică: o scenă dominantă și o mare de oameni ce zumzăie. Pe teren zăresc steaguri dintre care unele stau aproape doar la concerte, ținute în mâini de tineri inocenți: german, israelian, olandez, francez, românesc, etc.

Apare personajul. Explozie de urale, lumini, artificii din scenă! Uauuuu, bum, bum ,bum… Mă trec fiorii, o energie imensă cât un stadion mă ia pe sus. Încep ritmuri cunoscute de toți, mâinile sus în aer se mișcă la unison. Din când în când David oprește boxele și lasă să iasă din toate piepturile aceeași rostire a cântecului. Este copleșitor, toți tinerii vorbesc aceeași limbă, a muzicii.

O energie emoțională uriașă care dacă s-ar stoca ne-ar ajunge să fim fericiți mult timp. Totul vibrează : scaunul de sub mine, balustrada, scările și aerul ce-mi atinge fața.

Privesc omul de pe scenă. Un om. Dar ce impact uriaș asupra a sute de mii de suflete! Din toate colțurile lumii. Dacă ar rosti cuvinte de chemare a ploii, energia mulțimii de pe stadion ar aduna nori. Și ar ploua!

La plecare iau cu mine în celule un bine și o energie ce mă vor hrăni o vreme. Am stat o bucată de timp între oameni fără complexe, ce își zâmbesc, cântă și dansează, ce vorbesc o limbă comună a muzicii și a dansului.

Sunt din toate categoriile:

cei ce beau alcool / cei ce nu beau;

cei ce fumează / cei ce nu;

cei ce râd / cei ce plâng;

cei ce speră / cei ce disperă;

cei ce mută munții din loc / cei cărora le e lene și să doarmă;

etc.

Cu calități și defecte pe care le aduc cu ei de acasă, în vibrația untoldiană.

Obiceiurile dinăutru sunt ca cele de zi cu zi din viața obișnuită a planetei. Diferă doar dimensiunea locului de desfășurare.

Ba e bine, ba nu e !

Mie mi-a plăcut!