An cu noroc șamanic

În prima zi a anului 2023 am întâlnit o făptură foarte diferită de obișnuitul nostru. Am luat-o ca pe un semn, va fi un an norocos! Sper!

O româncă cu două facultăți absolvite dintre care ultima , Facultatea de Drept. După ce a devenit avocat cu toate examenele trecute, a realizat că nu-și dorește viața în această “lume civilizată” și și-a luat lumea-n cap! Ce o fi experimentat de s-a scârbit, numai ea știe! Sau poate nu doar ea!

A plecat departe și a viețuit printre alții. Pe tot globul.

Păr lung, lung și grizonat, slabă spre uscat, degete tatuate ținute în inele mari de argint, o arătare parcă din alt univers. Avea un parfum ce se potrivea grozav în context.

Și-a luat o bucată de teren în jungla amazoniană și a pus o “casă” pe piloni. Adică o platformă de lemn cu un acoperiș deasupra și câteva hamace pe post de paturi. Accesul în locuință – printr-o scară de sfoară ce seara o ridica pentru a evita musafirii nepoftiți. Noaptea , beznă totală de jur împrejur, doar ochii fosforescenți de animale sălbatice. Fascinant!

Mi-a spus despre obiceiuri, comportamente și despre viața cu primitivii. Foarte pe scurt.

O șamaniță. Am îmbrățișat-o câteva zeci de secunde să-i iau din mister!

Mi-am propus s-o mai întâlnesc, spune chestii dintr-o lume ce cu greu mi-o imaginez.

De la interacțiunea cu ea mă bântuie un gând: timpul măsurat.

Știam din cărți despre faptul că în multe triburi primitive ce trăiesc pe insule din Pacific sau pe continente în adâncul junglelor, oamenii nu-și cunosc vârsta. Știu doar că s-au născut într-un moment raportat la un eveniment important al comunității: înainte de prinderea unui animal mare, după căderea unei stele văzute de toți, imediat după dispariția unei căpetenii, etc. Cu aproximări de luni/ani pământeni.

Printr-un exercițiu de imaginație mi-am dat seama că dacă nu ne-am știi propria vârstă sau a celor din jur, percepția noastră ar fi diferită.

Uneori ne place o persoană doar dacă ni se potrivește ca vârstă.

De îndată ce vezi un cuplu de oameni ce par sau chiar sunt la etape diferite de viață, te întrebi: câți ani au? Indiferent cum arată fizic sau cât de vitali sunt, dacă diferența de vârstă este mai mare ( peste 10-20 ani) începem să emitem judecăți și prejudecăți. Dacă diferența este rezonabilă (3-5 ani), totul este ok, nu mai bombănim deși poate sunt nepotriviți. Mulți tineri îmbătrânesc înainte de vreme în timp ce unii maturi sunt plini de viață.

Fără să-ți cunoști anii împliniți, nu ți-ar mai trece prin cap gânduri de cât de aproape ești de vârsta medie de trai dată de statistici. Sau poate ai depășit acestă vârstă și atunci ești și mai gânditor: cam cât mai durează călătoria pe Pământ? Mai are rost să fac una sau alta? Gânduri pierzătoare pentru toți! Ar fi grozav să nu ne lăsăm influențați de ele. Viața trebuie trăită cu pasiune până la final. Care final?

Experimentele au arătat că atunci când contorizezi timpul, el trece mai repede. Pentru că fiind măsurat, timpul pare finit.

Sunt întotdeauna punctuală, deprindere dobândită prin educație. Dă-mi întâlnire în Japonia, spune-mi ora și data și voi fi acolo la fix! Totuși, în zilele când nu sunt angrenată în viața profesională, nu mai privesc ceasul, timpul se dilată și parcă fac mai multe lucruri. Și e foarte bine!

Timpul se scurge, precum ceasul lui Dali , ce rost are să știm cât durează o secundă?

Sau o viață?

Și totuși tic/tac, tic/tac ,tic/tac…