De Luminație

În Ardeal avem în noiembrie preocuparea de a merge în cimitire cu flori și lumânări pentru a ne reculege și a-i aduce din memorie pe cei dragi ce nu mai sunt printre noi. În majoritatea zonelor acest obicei este la 1 noiembrie.

Deoarece în această dată este și aniversarea zilei mele de naștere, eu am o stare specială și cu siguranță diferită de cea a majorității celor ce comemorează trecuții lor în neființă.

Eu sunt binedispusă. Gratulată de rude și prieteni, primesc flori, dulciuri și dulcegării sincere. Știu.

Poate din acest motiv când sunt în cimitir alături de ceilalți vii, mintea îmi țese povești vesele.

Uitându-mă la marea de flori și luminițe de pe morminte îmi imaginez că sub acest covor colorat este o altă lume, populată de cei ce s-au dus de pe Pământ și care “trăiesc” o nouă poveste.

Îmbrăcați de gală se întâlnesc și-și cunosc noii vecini.

Tata este lângă Ion, vecinul din dreapta.

Ion a fost zidar. Rotofei, i-a plăcut să mănânce bine și să stopescă mesele, înainte cu câte o țuiculiță, iar la sfârșit cu un vin bun de casă. Este vesel și pus pe glume. Știe o mulțime de bancuri și-ar vrea să-l atragă pe tata în fiecare seară la povești. Cu simțul umorului dezvoltat, tata îl ascultă și râde cu poftă de multe ori. Ion a avut colegi de echipă buni, se întrețineau cu vorbe ce prideau bine în praful fin ce plutea mai mereu la muncă. Unii erau mai ursuzi, nu prea-l luau în seamă. Alții se distrau de minune cu el și aveau grijă să participe la masa întinsă de acesta pe coala de ziar pe care adăugau pe furiș câte o doză de bere rece. Curios, dintre colegii de lucru i-a zărit oprindu-se la locul lui de veci doar pe cei mai sobri din echipă, cu căciula-n mână și o expresie de regret. Aparențele arătau pe dos!

Puțin mai încolo este Ana, fostă avocată. Sobră, zâmbește doar din vârful buzelor, nu poate să uite că nu trebuie să lase frâu liber oricărui sentiment. Nu se cade, e titrată și prețioasă, cei din jur nu trebuie să afle că ea plângea mai mereu oftând după iubirea vieții ei ce a părăsit-o pentru o vânzătoare. Fusta strâmtă și sacoul acoperă un trup armonios ce cu greu a fost ținut la aceste dimensiuni prin frustrări de la mâncare și dulciuri. Vânzătoarea era mult mai plinuță, oare ce i-a plăcut iubitului la ea? Poate că gătea bine? Ea nu gătea deloc, era carieristă, faimoasă, la ce-i trebuia iubitului mâncare? Nu se hrănea din faima ei? Se pare că nu. În casa vânzătoarei mirosea a cozonaci de Crăciun iar naturalețea ei l-a cucerit. De, treaba lui!

Mai la stânga, Istvan, un librar ungur, cu pantaloni la dungă și vesta tricotată. Era prea frumoasă împletitura să n-o ia cu el Dincolo! Cu ochelarii de cititor pe vârful nasului, stă cam tăcut în speranța că-l va agăța și pe el cineva cu o vorbă. Nu mai contează în ce limbă, a fost prea multă liniște în librărie și acum vrea altceva. Speră ca Margot de la picioarele lui să-l placă. E cofetăreasă. Ar asculta povești dulci cu frișcă. Sau poate Maria, profesoara de litere aflată pe aleea vecină. Au mângâiat amândoi multe cărți. Speră, nu se lasă!

Trei rânduri mai încolo, Marin, doctor de inimă. Cu costum maro din stofă englezească , nu se prea amestecă în vorbă. Se cam foiește în noua casă, deasupra avea mai multe locuințe și fiecare cu multe camere. Ce-i drept și-a dat seama prea târziu că au fost prea multe. Mai bine îi făcea pe plac mamei și-și ajuta verișoara aia săracă ce avea probleme cu întreținerea familiei. Din când în când își vede verișoara în vizită cu flori și lacrimi în ochi. E posibil? N-a ajutat-o aproape deloc și totuși … știa că are suflet mare, dar gândea asta pe ascuns, să nu fie prins. Acum trage cu coada ochiului la grupurile de povestitori din noul loc. Nemaiauzind bătăile inimilor ce le asculta când era deasupra, se simte marginalizat. De, altă lume!

………..

Un furnicar de umbre frumos îmbrăcate cu vecini impuși. O provocare la care toți constată că fac față.

De luminație, când viii mișună preocupați de obiceiuri pământene, ei flecăresc unii cu alții și se laudă fiecare cu vizitatorii proprii. Le-a fost dor de ai lor iar unii vin atât de rar!

Asta îmi place să-mi imaginez!

Și-mi face bine!

De ziua mea.