60

Privesc prin fereastra minții către tine, Mirela:

-te joci fericită cu copiii din vecini;

-te bucuri când mama vine de la servici și-i savurezi energia;

-ești liniștită atunci când tatăl pășește cu preocupare pragul casei și-ți zâmbește complice confirmându-ți grija ce ți-o poartă;

-asculți povești spuse de sora ta, te simți în siguranță;

-stai la masa de studiu chiar dacă prietena din curtea alăturată se joacă sub geamul tău;

-aluneci cu săniuța trasă de mama, te oferi să schimbați locurile și chiar o faceți. Te opintești să tragi săniuța și reusești s-o bucuri pe mama.

-înveți, înveți, înveți cu multă pasiune și dai voie primilor fiori de iubire să-și facă loc printre clipele adolescenței;

-cu speranță infinită îți construiești visele din tinerețea cu viitor ingineresc și afli că ești un fel de frumusețe pe care se așează coroane de Miss.

Lumea este roz, are fundițe colorate, gust dulce și miros îmbietor.

Toate iau loc în cutiuțe din care se aud râsete și chicoteli. Este raftul de jos.

Maturitatea îți așează picioarele pe pământ. Te uiți în jur:

-mobila ce te înconjoară este din lemn nu din vise;

-tablourile de pe pereți au și peisaje de iarnă;

-florile din vază sunt uneori uscate;

-pisicii îi cade părul;

-pavajul aleii ce duce spre casă se decolorează de la soare;

-acoperișul are o fisură și apa de ploaie se prelinge pe pereții interiori;

-chioșcul din colț se închide înghițit de rețeaua națională de magazine;

-vecina a plecat în alte țări să lucreze pe bani mai mulți iar mama ei a rămas singură și tristă;

-prietenul verișorului și-a pierdut locul de muncă pentru că fabrica unde lucra s-a închis iar în locul ei s-a construit un mall fălos cu magazine în care nu-și permite să intre.

Cutiuțele din noul raft au griji, dezamăgiri, preocupări.

Dar speranța moare ultima și construiește un alt raft de cutiuțe. Al treilea. În fiecare se înghesuie un licăr de optimism ce încearcă să ocupe cât mai mult spațiu:

-razele de soare ce intră prin geamul sufrageriei găsesc pe pereți tablouri cu flori colorate și pășuni verzi;

-în aer plutește un iz de parfum fin;

-mici diamante sclipesc ascunse discret în inele;

-cărți cu filele citite – mai prețioase decât pietrele din bijuterii- își trimit cuvintele în gândurile tale;

-diplomele de studii ce se pitesc printre actele personale sunt martorele bunei organizări a firmei private ce-ți aparține, construite solid și sănătos cu și pentru oameni multumiți;

-un OM îți deschide zilnic poarta sufletului, un OM te prețuiește așa cum ești. Este Omul tău;

-doi Oameni printre Oameni poartă numele fetelor tale, Anda și Cora, amprente desenate cu linii clare și săpate adânc în inima ta. Sunt aproape, sunt aici, sunt în tine. Ca doi licurici ce-ți luminează calea.

Le lași în grijă cârpa cu care acum ștergi praful de pe rafturi trecând mereu cu nostalgie prin toate cutiuțele.

Mama și săniuța nu mai sunt, florile din vază au fost la început proaspete iar soarele ce răsare zilnic este întotdeuna cald chiar dacă afară sunt grade puține.

N-ai trăit degeaba!

Mirela