Anul meu 2022

2022 a început firesc: cu revelion reușit, sfinți și bobotează.

Nu după multe săptămâni avea să aibă loc o cotitură în viața mea și viața planetei. Ambele în strânsă legatură cu istoria.

24 februarie

Istoria ca materie de școală pierdea un profesor, soacra mea, ce se ducea în alte dimensiuni. Am vegheat până în ultima clipă așa cum nu am mai făcut-o. Mi-a fost dragă, pierdeam un prieten.

În aceeași zi, Europa se zguduia după primul bombardament al Rusiei în Ucraina. Începea astfel o învolburare mondială ce probabil va dura mai mult decât socotelile planificate ale unora. Sau nu!

Anul merge, totuși, mai departe.

După doar câteva săptămâni intră în viața mea întâmplător, Andreea Esca.

Câteva coincidente ne apropie. Ne cunoaștem. Descopăr un om debordant.

În prezența ei ți-e rușine să nu fi vesel.

Râsul ei contaminant, energia ei nesfârșită, bunăvoința cu care răspunde la orice solicitare de a se poza sau de a scrie un autograf, naturalețea și spontaneitatea ce nu pot fi decât rodul unei minți ascuțite, plăcerea cu care îmbracă branduri românesti fără fițe de emblemă, toate sunt lecții de învățat. Toată libertatea ei de a fi așa, este îngrijită protector de omul pe care-l are alături, Alexander. Iar în jurul celor doi gravitează două suflete, rod al iubirii lor.

Familie frumoasă! Descopăr valori comune.

Andreea râde.

Andreea dansează.

Andreea vorbește.

Andreea te ascultă.

Andreea o sună pe mama ei în timpul unui eveniment.

Andreea se înfurie.

Andreea are neliniști.

Andreei îi pasă.