Feriți-vă de roboți!

„Apasă tasta 1 pentru…., apasă tasta 2 dacă…., tasta 3, tasta 4” blablablabla…

Și uite așa stai pe telefon zeci de minute până reusești să-i comunici unui OM o chestiune negăsită în situațiile standard cu taste de apăsat.

De curând am avut următoarea experiență: o expediție externă a 2 colete către un depozit mare aflat la sute de kilometri și cu sute de chiriași, deci nu direct la beneficiar. Din motive diverse dintre care aș aminti lipsa de rutină la utilizarea acelui site dar și o interfață neclară și parcă intenționat făcută așa, coletele s-au expediat cu ridicare de către destinatar de la cel mai apropiat depozit al curierului.

Pentru că destinatarul era un depozit mare nu direct beneficiarul, nu avea cine să ridice cele două colete din depozitele FEDEX, căci despre acest ROBOT este vorba.

Expeditorul, adică eu, după ce am încercat pe diverse căi necâștigătoare să-mi spun of-ul și să-mi rezolv eroarea, am reușit să intru în contact cu un OM (ura! ura! ura!) căruia i-am cerut să îndrepte greșeala (omenească), cu costurile aferente, și să livreze coletele la adresa corectă, existentă de altfel și pe etichete. Ei ce să vezi: NU SE POATE SUB NICI O FORMĂ!

Stupefiată și descurajată, câteva minute mai târziu iau din nou contact telefonic cu un reprezentant FEDEX cu intenția de a grăbi returul pentru a face din nou expediția buclucașă. Cu un mare noroc dau peste o altă persoană, OM, care-mi spune senin „ ..dar se poate redirecționa, cum să nu, vă deschid imediat un tichet. Dați-mi detaliile adresei finale pe emailul meu…” Nu-mi vine să cred, mă uit în oglindă să văd dacă sunt tot eu!

Am dat la FEDEX peste un OM care în acel moment mi se părea MARE pentru că rezolva o problemă urgentă. Cu câteva cuvinte tastate, rezolva și salva sute de kilometri de drum, sute de ore întârziere și sute de bani plătiți în plus! Și mai mult, scutea natura de poluarea transportului unor colete tur/retur/tur, care totuși trebuiau într-un final să ajungă la destinație.

Cred că prima oară am vorbit cu un robot în devenire: inflexibil și limitat.

Și îmi imaginez o clipă cum va arăta lumea peste câțiva zeci de ani sau poate nu chiar așa de mult. Taste de apăsat, nimic de rezolvat altfel decât în standardul gândit și implementat rece și metalic de roboți.

O clipă din viața unui OM. În viitor.

Vrei să comanzi o pizza. Tocmai ți s-a ivit un client la apartamentul pe care-l vinzi pentru că dorești să te muți într-o casă mai mare, te căsătorești. Vrei să sărbătorești iar sticla de vin bun pregătită pentru evenimentul mult așteptat o ai în casă. Din greșeală tastezi 100 buc. Cu o simplă apăsare de buton trimiți comanda. Imediat îți dai seama de eroare și dorești s-o îndrepti. Suni , răspunde un robot cu „Apasă tasta 1, apasă tasta 2, etc……”. Te ține suficient cât să nu mai poți face nimic. Sosesc cele 100 de pizze, nu ai cum să le refuzi, drona care le livrează ți le așează pe prag și pleacă fâl,fâl,fâl…. Nu ai cu cine negocia. De altfel banii au fost luați din cont. Parțial, pentru că nu aveai destui pentru cele 100 de pizze. Se întâmplă! Roboții sesizează imediat și încearcă să-ți ia restul de bani căutând toate conturile pe numele tău. Nu ai conturi în alte bănci. Imediat se îndreaptă spre proprietățile tale. Apartamentul cu pricina. Că roboții lucrează repede și nu rămân păgubiți! Îl blochează. Încerci să plătești diferența punând banii corespunzători în cont dar un virus distruge baza de date a băncii. O vreme nu se mai pot face operațiuni bancare. Panică! Timpul trece și robotul cu pizza îți cere dobânzi și penalități.

După …. zile problema se rezolvă, dar între timp s-au strâns penalități de încă multe pizze. Că robotul este supărat! Cu sufletul la gură încerci să deblochezi casa dar ghinion , tocmai s-a blocat site-ul proprietăților, a fost atacat de un hacker. Sună cunoscut?

Stai, aștepți. Mult. Între timp doritorul casei tale s-a plictisit, nu mai are răbdare și a renunțat. A găsit o proprietate liberă de sarcina pizzei.

De supărare viitoarea soață te-a lăsat baltă, nervii acumulați au lăsat urme.

Și astfel rămâi singur în proprietate , cu cele 100 de pizze care între timp au mucegăit! Și cu o mulțime de ochi de robot care te pândesc dacă greșești. Până la urmă pun ei mâna pe casa ta!

Așa că apăsați tasta „ nu mai vreau roboți”! Sunt destui oameni pe pământ care să facă treabă în locul roboților metalici și reci. În plus oamenii au suflet, sunt calzi și pot rezolva problemele altor oameni cu suflet și calzi.