Un albastru infinit

În locul unde marea se întâlneste cu cerul, în locul unde ne așezăm gândurile pe nisip și numărăm firele de praf precum și momentele minunate petrecute acolo de-a lungul vieții, în locul unde răsună muzica estivală și ne face să dansăm, în locul unde pielea prinde o culoare ce ascunde imperfecțiunile, în locul unde saluți vremelnicii vecini pe care-i ai în viață câteva zile, din păcate sau din fericire, în acel loc m-am răsfățat câteva clipe numite zile de vacanță. Soare, apă caldă și puțin sărată, muzică ambientală bună și foarte bună , un șezlong îmbietor pe care mă întind și mă rotesc pentru ca soarele să mă privească pe toate părțile, o carte bună citibilă în zgomot, oameni dragi cu care savurez viața. Pe scurt, un pic de concediu.

Litoralul românesc, la el acasă. Pe alocuri îngrijit și răsfățat, pe alte locuri lăsat în seama naturii. În ultima vreme am revăzut Mamaia și Neptun. Restul mi-au rămas doar în amintiri.

Mamaia este, cred, printre răsfățate.

Cu o plajă normală, nici lată nici îngustă, cu scoici mărunte dar nu deranjante la umblat, cu terase unde poți să-ți cumperi bere rece buuuună, înghețată, răcoritoare și cafea cu multă frișcă, Mamaia doar ea ! Are zone de fițe cu fotolii și paturi în loc de șezlonguri, locuri în care domnițele cu buze bine conturate și sâni îndrăzneți te privesc de sub pălării de paie cu ochi de dive. Unele însoțite de domni generoși cu pantaloni roz , ceasuri antiacvatice și carduri pline. Cele neînsoțite, singure doar pentru puțin timp. Speră ele!

Alte locuri, cu șezlonguri de plastic sau lemn, cu umbrele de stuf sau pânză, toate aliniate la o distanță rezonabilă. De Covid. Pe ele se vor întinde domnițe fără gene false.

O barcă trage din când în când la mal și invită concedianții la o plimbare pe mare:

“Pentru domnii cu mustață, avem locuri mai în față;

Pentru doamne divorțate, avem locuri garantate;

Pentru fete părăsite, avem locuri gratuite;

Pentru doamnele bronzate, avem locuri mai în spate;

Pentru domnii cu cioc, avem bilete fără loc”

Aceeași vânzători de covrigi, pufuleți, fructe proaspete de pădure, mălai fiert, scoici uriașe, de pe vremea litoralului comunist. Mi-a lipsit ”colorata mâine-i gata” a omului cu clasicul aparat de fotografiat însoțit de cămila, maimuțica șugubeață sau papagalul viu colorat, cu care te puteai imortaliza pe hârtia ce suporta orice.

Pe rândul următor de umbrele , domnul Dancheșon cu doamna Biteșon și domnișorul Alesgute au venit pe plaja noastră. Le place, se vede pe fețele lor. Cu tatuaje și inele în urechi de domn și burice de doamnă, cu gesturi bruște și dure, îmi sunt simpatici. Ne-au ales pe noi pentru vacanță.

Tocmai sosește o bunică cu două nepoțele neastâmpărate. ”Stați , nu fugiti, zăpăcitelor!” -nu se poate abține bunica, răvășită de energia micuțelor. Și-ar dori să stea liniștită pe un prosop, să asculte marea și să-și vadă în gând filmul vieții. Nu poate, a venit să ajute la copii, iar fiica trebuie să-și construiască propriile amintiri de savurat mai târziu.

Lume, multă lume , fiecare cu propria vacanță dar în conexiune energetică cu toți cei din jur.

Mamaia își are numele de la un proprietar tătar al locului, numit Mamai. Prima construcție de vacanță inaugurată la Mamaia datează din 1906. Primul hotel din stațiune este hotelul Rex, din 1936, iar primul hotel – bloc s-a dat în folosință în 1957 numit hotelul București , azi se numește IAKI.

Las la plecare o lacrimă pe nisip.

Mai am doar câteva de picurat pe nisipul purtător a milioane de stropi din ochii îndrăgostiților.