MM

Sunt un om obișnuit.

Am un soț (același) de peste 30 de ani cu care am zămislit două fete, obișnuite și ele, dar pentru mine cele mai minunate . Am peste 50 de ani și nu suficientă experiență de viață. Mi-am dat seama de asta trăind niște experiențe dezamăgitoare. Fac piața, fac mâncare (mai rar ce-i drept, deocamdată mama mă înlocuiește cu succes), spăl haine, mătur prin casă, fac ordine printre haine, întrețin moral două senioare (mama și soacra), sprijin cu vorbe bune familia și prietenii, citesc (nu cât mi-aș dori), văd filme, spectacole de teatru și operă, mă preocupă moda, nu ies din casă fără makeup (sau măcar un lipstick). Mă trezesc în fiecare dimineață la 7 (de cele mai multe ori și în zilele de repaus) , plec spre sediul firmelor pe care le conduc alături de soțul meu, lucrez 10 ore pe zi și mă pun la culcare pe la 23.

Am origini maramureșene, născută în Borșa Maramureș, la hotarul dintre Transilvania și Moldova, om cu plămânii umpluți de aerul tare de munte. Am fost o elevă de gimnaziu obișnuită până când, într-o vară, printr-o conjunctură, am asistat la câteva lecții de matematică predate de o doamnă profesoară acasă la ea. Am fost fascinată de soluțiile rapide si explicațiile logice cu care ducea la sfârșit rezolvarea unei probleme de matematică. Îmi amintesc cum priveam fermecată mișcarea mâinilor pe coala de hârtie cu pătrățele pentru a-și arăta raționamentul. Mirosul de celuloză din culegerile de probleme mi-a rămas pe marginile nărilor. Am fost cucerită definitiv. Din acel moment mi-am dorit să fiu și eu ca Profesoara. Astfel a început dragostea mea pentru matematică.

Am început să rezolv sute de probleme, iar după un an eram autor de probleme de matematică în Gazeta Matematică, unele cu steluță (Gazeta Matematică era o revistă cu probleme de matematică cu grad ridicat de dificultate. Cele cu steluță erau cele mai dificile). Cu avânt , am intrat în clasa 9-a la colegiul Ghe. Șincai din Baia Mare. După doar doi ani, am luat singura notă de 10 din Maramureș din acel an la trecerea din treapta unu de liceu în treapta a doua ( în clasa X-a se dădea un examen de trecere în clasa XI-a) iar după încă doi ani obțineam cea mai mare notă de admitere la Facultatea de Automatizări și Calculatoare din Cluj-Napoca, la neincorporabili (cei ce nu făceau armata), 9,56 . Și iată cum Profesoara mi-a deschis drumul spre ingineria de top a acelor timpuri.

Am terminat facultatea (atunci de 5 ani) în 1989 dar drumul profesional clasic mi-a fost întrerupt de Revoluția din 1989. Perioada tulbure și magia businessului m-a smuls dintre șirurile de 0 si 1 ale calculatoarelor și algoritmilor de automatizare.

Și iată-mă , după experiențe multiple , manager de afaceri.

Dar , mai presus de preocuparea de zi cu zi, îmi place să cred că lumea poate fi mai bună dacă împărtășesc din simțiri și cunoaștere.

Impresii de viață, de comportament, de modă, de familie, de politică vor ajunge pe rând la voi.

Veți găsi lucruri pe care să le faceți sau nu, gânduri ce v-ar putea face bine sau nu, opinii cu care sunteți de acord sau nu, dar toate cu curiozitatea de a afla că există în mintea mea.

Bine ați venit în universul simțirilor mele!