STATUL și statul

Vă este cunoscută fraza: ”nu dau nimic la STAT, că doar el ce îmi dă mie?” Și de cele mai multe ori nu dă bine dacă nu gândești așa!

Dar iată că a venit vremea în care toți așteptăm ca STATUL să ne dea. Și în acești toți sunt și bazații de mai sus ce nu dau nimic! Sau poate sunt mai ales ei!

Ce face STATUL acum?

-susține financiar o muncă uriașă ce se desfășoară în spitale pentru a face față bolnavilor;

-amână cu 30 de zile plățile societăților comerciale către bugetele statului.

Sper să fie doar începutul pentru că ne (mai) trebuie (de exemplu):

-amânări cu 3- 6 luni a plății ratelor și dobânzilor la creditele bancare;

-amânări/diminuări/anulări cu 3-6 luni a plăților către bugetele statului cu asigurarea pe aceeași perioadă de către societățile comerciale a unui venit unic pentru angajați, venit ce să acopere necesitățile de bază;

Poate așa putem sta acasă o vreme până dispare pericolul.

Dar oare ar putea rezista STATul nostru siluet?

Mi-ar plăcea să cred că unul din efectele acestei crize ar putea fi schimbarea, pe ici pe colo în punctele esențiale, ale plăcerii unora de a fenta STATUL. Și care fac din păcălirea impozitelor, obiectul principal de activitate al SeReLeurilor lor.

Dacă toți am contribui, impozitele ar putea fi mai mici pe principiul puțin de la toți.

Peste toate este vorba, de fapt, de respectul pe care-l porți comunității și, din aproape în aproape, respectul pe care-l acorzi apropiaților și ție însăți.

Căci familia este cea care are grijă de tine iar în momentele de criză generală, familia este țara ta!

P.S. L-am auzit pe Macron, președintele Franței, cu un discurs însuflețit și mobilizator demn de un strănepot napoleonian.

Oare, prin analogie, putem spera la legăturile noastre cu Mihai Viteazu sau, acum, cu Carol I ?