Bucurii dulci.Pentru copii?

În poveștile ei, bunica , o țărancă semeață și înțeleaptă din Maramureș, îmi spunea cum pe vremea tinereții ei, pentru a le oferi ceva dulce pruncilor , li se punea zahăr într-un tifon și li se dădea să-l sugă ca pe un biberon. Era un dulce bun și râvnit de copii.

Mama ar putea să-mi povestească, dacă eu nu mi-aș aduce aminte, că în copilărie primeam cu drag în dar de la cei mari, bomboane frumos colorate și în diverse forme.

În copilăria copiiilor mei, ciocolata era preferata cadourilor. Știau că dacă vom avea oaspeți sigur aceștia vor veni cu o gustoasă ciocolată cu lapte, cu alune, cu stafide sau cu fructe.

Zahăr rafinat, zahăr tranformat în bomboane, ciocolată? Otravă curată!

Cum să duci azi un astfel de cadou celor mici? Ai putea fi întâmpinat cu ostilitate de către gazdă. Oare ce le poate provoca celor mici din ziua de azi aceeași emoție ca și zahărul din tifon, bomboanele sau ciocolata de altădată? De multe ori când merg într-o vizită într-o casă cu copii de vârstă mică și vreau să le duc ceva pentru a le face plăcere, am o reală problemă. Ce să le duc fără să încalc regulile stricte de creștere sănătoasă?

Nimic. Cei mici nu mai așteaptă micile cadouri de la musafiri. Au de toate.

De fapt, ce-s ăia musafiri? s-ar putea întreba unii dintre copiii de azi. Niște ființe cu două picioare care de obicei vorbesc, ce vin să povestească vrute și nevrute cu părinții lor, să admire casa și amenajarile ( că doar și de aceea le-au făcut! ), ce mănâncă cu curiozitate bucatele oferite și care la sfârșit savurează un dulce!

De când ne naștem ne conectăm la senzația dată de dulce, laptele matern are un gust dulceag. Dacă ai norocul să ai niște părinți echilibrați, vei gusta și ciocolata și bomboanele. Copiii râvnesc la ce este interzis (și nu doar ei!) așa că dacă îi ferești excesiv de gustul dulcelui și-l vor dori mai mult decât normal, vor mânca pe ascuns mai mult decât ar trebui rezultând astfel dezechilibrele de greutate.

Zahărul este de origine vegetală, primele culturi provenind din India cu mii de ani înainte de Hristos! Uau!

Ciocolata, băutura zeilor, a fost adusă în Europa din America de sud de către spanioli. Montezuma, conducătorul aztecilor obișnuia să consume o licoare din boabe de cacao numita “chocolatl” iar atunci când l-a avut oaspete (nepoftit!) pe conchistadorul spaniol Cortez, l-a omenit cu băutura magică. Astfel spaniolii au fost primii producători de ciocolată din Europa, ținând secretul producției ei timp de un secol, apoi dulcele s-a răspândit și și-a modificat componența pe măsură ce gusturile s-au rafinat.

Dacă pe indieni nu am reușit să-i răsplătim pentru zahăr (ne-au luat-o englezii înainte colonizându-i și scăpându-i de surplusurile de bogății să nu se bată între ei!), spaniolii sunt pe jumătate iertați pentru că ne-au luat parte din forța de lucru câteva sute de ani mai târziu . Au anticipat și ne-au adus din timp un cadou dulce!

Să curgă ciocolata, să ne-ndulcească viața! Că de nu curge, o mușcăm noi!

Cum pe cine, pe tabla de ciocolată!