“Candidezi di’adin’ sau în ba’jocură?”

Cea mai mare democrație din lume, SUA , atunci când are alegeri prezidențiale, organizează dezbateri între finaliști la care până și eu mă uit cu interes. Se pun întrebări comode și incomode, se dau răspunsuri spontane ce pot defini personajul. Au loc mai multe confruntări, o luptă de idei și vorbe, iar la final alegătorii pot să-și formeze o opinie ce va conta la votul pentru președinte. Este foarte importantă reacția în direct a celor ce doresc să se pună în fruntea marii lor națiuni. Un lucru firesc și foarte binevenit.

Este un model.

În marea țară de la nordul nostru, Rusia, nu se organizează întâlniri între candidați. Campania electorală are o altă organizare, nu există transparența faptelor candidaților pentru ca alegătorii să-i cunoască. Un mod de abordare care se potrivește la anumite soiuri de oameni. Poate pentru acest popor dur și greu de stăpânit este o abordare corectă.

Este un alt model.

La noi struțo-cămilă sau mai precis, ruso-americani. Am avut dezbateri electorale până la un moment dat după care , stop joc!

Ce bine ne-a prins întrebarea pusă în direct de către Constantinescu lui Iliescu: ‘Domnule Iliescu, credeți in Dumnezeu?” sau întrebarea șugubățului de Băsescu pentru Geoană: ”Domnule Geoană ce ați căutat aseară la Vântu ? ”

Sau nu?

Nu vom ști niciodată…vorba cântecului.

Deși unii dintre conducătorii noștri se tot fălesc cu aplecarea spre marea națiune americană, modelul dezbaterilor electorale la alegeri a fost eliminat fără nici un deranj iar noi amărăștenii am servit gălușca și am înghițit-o cu noduri. Doar că noduri au avut doar unii dintre noi, alții au apreciat această atitudine. Cum ar veni, s-a adoptat modelul rigid rusesc uitând cu desăvârșire de modelul democratic american. Iar alegătorii acestor exponenți închiși în cușca lor de surzi și muți, se bat cu pumnii-n piept că sunt mari democrați și drepți cetățeni, scuipând poporul rus cu ură viscerală. Curios, influența rusească asupra lor este mai mare decât știu sau recunosc ei. Cât despre influență, este firesc să existe, doar că nu toată lumea este dispusă s-o recunoască.

Nu-i nimic anormal în a fi otodocși pentru că suntem mai aproape de fostul Costantinopol, în a fi fost socialiști pentru că trăind în estul Europei am căzut în cealaltă parte a liniei trasate de puterile ce s-au înțeles pe sfere de influență, dar este anormal să ai pretenții la drepturi de tip american și obligații de tip rusesc.

Dacă poziția noastră pe hartă este independentă de noi, viața pe care o trăim este, într-o anumită măsură, cauzată de comportamentul nostru social și politic. Și din acest motiv nu avem dreptul să ne plângem soarta. Este ceea ce am vrut și știut să construim de-a lungul timpului și în cei peste 30 de ani de libertate. Libertate?

Întrebarea pusă de unul dintre candidații Borșei la dezbaterea pentru alegerile locale este plină de tâlc: ” Domnule….candidezi di’adin’ sau în ba’jocură?”(di’adin’ =dinadins)

Esențial este să nu fim conduși în batjocură!