Vine vacanța cu trenul din Franța

“Orice călătorie este un vis ratat” zicea Camil Petrescu undeva, cândva .

Să facem analiză pe text.

Când stabilim momentul unei vacanțe ne cuprinde entuziasmul. Unde să mergem, în ce perioadă, cu cine? În jurul acestor întrebări țesem o mulțime de conversații și de planuri. Avem de pus la punct ceva plăcut și asta face ca preocupările generate să fie la fel. Ne pregătim valiza și facem cumpărături ce vor completa nevoile deplasării. Intrăm în magazine cu curajul vacanțerului și căutăm piesele potrivite atrăgând atenția vânzătoarelor ; povestim de câte ori putem și cu cât mai multe persoane de viitoarea deplasare iar fiecare-și dă cu părerea: am fost și eu, este super sau nu am fost dar mi-aș dori, sau am fost dar m-aș mai duce sau, sau, sau…. și asta ne umflă penele de speranțist, gâdilindu-ne încă o dată orgoliul : uitați-vă la mine, o să-mi fie tare bine!

În apropierea momentului fetele se aranjează la păr și unghii, băieții își fac frizura și se descotorosesc de părul în surplus și amândouă genurile speră că au dat jos kilogramele acumulate de sărbători când sarmalele de la Crăciun și șunca de la Paști și-a găsit din nou loc sub pielea ce, și de data asta, a suportat orice.

Toată perioada dintre stabilirea vacanței și vacanța propriu zisă este o vreme de speranțe, de înflorire, de entuziasm. Așteptăm ceva bun.

Și iată, a sosit “trenul din Franța” al vacanței.

Plecăm. Călătorim. Ajungem.

Despachetăm și răsuflăm a libertate.

Începe explorarea.

La început, dacă nu suntem cusurgii, totul este perfect. Locuri plăcute, atmosferă destinsă, priveliști diferite și deosebite, oameni amestecați și fără griji. Vântul suflă a bine, soarele încălzește a plăcut și străzile se întind a liniște.

Azi, mâine, poimâine și începem să ne obișnuim cu noua locație. Amănuntele încep să-și facă loc. Vântul se aude a bâzâit, soarele coace a caniculă și străzile se lungesc a zumzet. Ba parcă și camera este prea strâmtă , cea de acasă e mai generoasă!

Totul este minunat dar parcă în speranțele noastre era și un pic de altceva. Sau poate nu.

Cele mai reușite vacanțe sunt cele în care suntem înconjurați de prieteni. Împreună cu ei construim amintiri ce ni se vor fixa în memorie mai mult decât locurile vizitate. Un dans într-un bar, o bluză pătată cu cafea de care prietena s-a amuzat chiar dacă era haina ei de fală, un deget sucit la debarcader cu tot alaiul de griji, o porție de mâncare grozavă într-o seară în care s-a râs cu poftă de bancurile amicului vesel, o altă seară în care s-a dansat cu foc pe muzica instrumentistului știrb, toate interacțiunile de pe drumul de mers și cel de întors fac vacanța o poveste de pomenit la multe întâlniri de grup, de la momentul ei încolo.

Și totuși, după ce cortina se lasă peste aceste momente minunate, visul se spulberă iar în urmă rămân dâre de amintiri ce poate nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Ca-n viață!

Pentru că abia așteptăm să plecăm în vacanță iar la final, abia așteptăm să ne întorcem acasă.

Deoarece, nu-i așa, ca acasă nu-i niciunde! Toate ne așteaptă cuminți acolo unde le-am lăsat, fără să se supere că le-am părăsit, chiar dacă doar pentru o scurtă vacanță!