Nimic nu se pierde, totul se transformă!

Unul dintre frumoasele spectacole ale babiloniei lumii se poate savura cu ocazia unei nunți.

Nunta este și prilejul de adunare a rudelor și a prietenilor. Este o reuniune pestriță: de la omul în bocanci cu plachiuri și muierea lui cu basma, la domnul cu papion însoțit de doamna cu perle; de la copiii în cărucior ce sparg veselia generală cu hohote de plâns rugătoare, la seniorii nostalgici tăcuți ce zâmbesc a amintire; de la indiferența nonconformiștilor care nu pot să-și părăsească blugii, la fracuri și rochii cu ștrasuri ce-ți iau ochii.

La mese, grupați pe cunoștinte și prietenii, nuntașii se privesc cu coada ochiului pentru evaluare și autoevaluare, se gratulează reciproc cu sinceritate sau fără, iar atunci când comesenesc cu persoane necunoscute, se prezintă și încearcă să lege vorbe. La început atmosfera este dinamică, toți sunt proaspeți, îmbrăcați cu hainele bune, parfumați și pieptanați corespunzător, își exprimă cu îndrăzneală opiniile, că doar nu li se văd cusururile. Încă!

Cuplurile tinere se ciugulesc cu șoapte, schimbă priviri cu subînțeles și cu umbre de gene, poate cu gândul la tăvăleala ce tocmai au lăsat-o în urmă sau ce urmează s-o guste după petrecere. Se țin de mână, se însoțesc reciproc la baie, dansează doar unul lângă celălalt și doar unul cu celălalt.

Cuplurile mature sunt tăcute. Doamnele obosite își ascund unghiile pe care le-au lăcuit în grabă și își aranjează discret rochia ce face prea multe cute de la încă un kilogram așezat acolo unde nu-i era locul. Domnii, cu cămașa întinsă pe burta generoasă și pantalonii cu un croi depășit de timp (că doar nu și-or lua costum nou, cel vechi ce are? e aproape nou!) privesc în jur, dincolo de fața soției. Se lasă serviți cu licorile bahice savurându-le fără opreliști. Poate doar câte un vârf de pantof direcționat pe sub masă le mai amintește că sacul are fund. Pot sta zeci de minute unul lângă celălalt fără să-și vorbească. Dansează foarte puțin sau deloc.

Seniorii, singuri sau în pereche, stau liniștiti pe locurile lor. Zâmbesc. Nu văd prea departe dar simt atmosfera de sărbătorire. Pantofii de gală îi strâng, abia pășesc, hainele îi incomodează, sunt prea lungi sau prea largi sau prea strâmte sau prea demodate. Se simt bine dar parcă e prea mult zgomot iar baia este mult prea departe. Se răsfață cu bucatele servite în exces, nu au fost demult la restaurant. Au pregătit luni de zile mental acest moment : cum va fi, ce vor mânca, ce noutăți le mai aduc rudele?

Domnițele neînsoțite sunt în elementul lor. Pot să-și plimbe nurii și să-și scuture părul a libertate, pentru a capta priviri. Nimeni nu le va dojeni cu gelozie. Cu fuste scurte sau rochii strâmte și crăpate, vor să fie admirate și să trezească imaginația plictisiților de la mese. Se mișcă dezinvolt aruncând câte o privire în speranța că vor prinde o alta îndărăt. Uneori o prind iar la următoarele reuniuni poate vor fi transparente și responsabile cu ghionturile de pantof de sub masă.

Și peste toți, ca o excepție : tineri ce abia-și vorbesc, maturi ce se țin de mână și se caută din priviri, seniori cu haine în trend ce dansează cu foc și domnițe singure ce se ascund în colțuri pentru a nu fi observate. Ei sunt culoarea petrecerii. Excepția ce întărește regula.

Dar care regulă?

La următoarele nunți copiii din cărucior vor lua locul tinerilor zburdalnici, tinerii vor fi maturii ce șed la mese schimbând cuvinte mute iar maturii vor fi seniorii ce privesc spre ringul de dans aflat mai departe decât pot ei păși.

Excepțiile vor fi : excepțiile.

Căci nu-i așa, nimic nu se pierde, totul se tranformă!